Ma zbat intr-o balta.
Fara pesti, doar c-un broscoi care ragaie in continuu.
Ma dezgusta.
Dar e verde si straluceste cand sta sub razele soarelui.
Ma vede cum incerc sa raman la supravata, dar ragaie.
Se uita crucis la mine si-l simt c-ar rade, de-ar putea.
Simt cum pielea mi se cojeste, si-mi cade. Ma mananc singura si totusi…
… nu mi-e foame!
Am o sete de rautate si totusi ma abtin,
inghit o gura de balta,
uitandu-ma in gol la broscoi.
Si-l scuip.
Da-l naibii, ca ma enerveaza!
Dar e frumos si verde.
Si ce?
Ragaie in continuu.
Ma doarea carnea, incep sa putrezesc.
E-o balta murdara, murdara de tot.
Aud cum oasele mi se crapa,
incerc sa tip,
da-mi intra noroi in gura.
Broscoiul ragaie.
Eu rad si-i fac in ciuda ca el nu poate a rade!
Si ce daca mi-e rau?
Eu rad si-i fac in ciuda ca el nu poate a rade!
0
